Fata din Zlataust

Ea era pierdută într-o lume care nu a știut să o păstreze, un suflet prea fragil pentru brutalitatea timpului, iar el a rămas condamnat să o caute în fiecare umbră de pe ulițele vechiului Iași. Răscolind printre amintiri, el găsește singurul lucru rămas neatins: o batistă veche, încă impregnată cu parfumul ei și pătată de lacrimile ultimei nopți petrecute în Zlataust. Acel miros declanșează o durere fizică, sfâșietoare – regretul unui strigăt mut al unei dragoste care s-a stins înainte de a începe, lăsând în urmă o cicatrice eternă. Citește un fragment a[href*=’.pdf’]:hover { background:#c62828 !important; color:#ffffff !important; }