De ce nu mai sunt revoluționar

Lev Tihomirov (1852-1923) a fost principalul ideolog al organizației terorist-comuniste Voința Poporului (Narodnaia-Volia), cea care l-a asasinat în 1881 pe Țarul Alexandru al II-lea. Urmărit de poliția țaristă, Tihomirov ia calea străinătății și se refugiază în Franța. Ca urmare a unor încercări personale, dar nu numai, revine în Biserica Ortodoxă și se pocăiește, scriind „De ce nu mai sunt revoluționar”. Îi cere public iertare Țarului Alexandru al III-lea, care i-o acordă. Se întoarce apoi în Rusia, unde devine unul dintre principalii teoreticieni și apărători ai autocrației ruse, spre stupefacția foștilor colegi teroriști și a istoricilor de mai apoi. Cosmopolitismul clasei noastre educate trebuia să degenereze în mod necesar în ceva și mai rău. Anarhistul francez sau neamț urăște societatea contemporană în general, nu pe a sa anume, germană sau franceză. Cosmopolitul nostru, în esență, nici măcar nu e cosmopolit, fiindcă în inima lui nu toate țările sunt la fel, ci toate i se par mai plăcute decât patria. Patria lui spirituală este Franța sau Anglia, în general „Europa”; în relație cu ele nu e cosmopolit, ci cel mai înflăcărat patriot. În Rusia, în schimb, totul e atât de contrar idealurilor lui, încât chiar și numai gândul la ea îi trezește un sentiment de jale. Omul nostru educat cu concepții „înaintate” e capabil să iubească numai „Rusia viitorului”, unde din ce e rusesc n-a mai rămas nici urmă. Lev Tihomirov E o carte care i-a salvat viața autorului. Și a rămas o carte care poate salva vieți pentru că e cartea unei penitențe și a unui refuz total, principial, al nălucirilor progresiste care se întind de la liberalismul progresist la anarhismul terorist. Mircea Platon