Acatistul și Paraclisul Izvorului Tămăduirii

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului când Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare, pe când încă nu era în demnitatea împărătească, un izvor cu apă vindecătoare de unde un orb a primit tămăduire. Recunoştinţa împăratului Leon cel Mare (457-474) faţă de minunea pe care Maica Domnului a săvârşit-o în viaţa lui a îmbrăcat forma unei frumoase biserici care avea să ocrotească peste veacuri Izvorul Tămăduirii. Biserica aceasta din secolul V, din cauza cutremurelor dese, s-a fisurat şi a fost rezidită de Împăratul Justinian cel Mare în secolul VI, împărat ce a primit vindecare după ce a băut din Izvorul Tămăduirilor. În secolul IX, Împăratul Vasile Macedoneanul şi fiul său adoptiv au rezidit biserica Maicii Domnului care a durat până în 1453 când otomanii au distrus lăcaşul de cult. Actuala Biserică de la Constantinopol a fost zidită pe locul unde era izvorul şi datează din secolul al XIX, în demisolul ei aflându-se izvorul propriu zis şi un paraclis din secolul V.