Craciunul de la Silivestri – Ionel Teodoreanu

„— Cum? N-ai plecat!‌.‌.‌. Phuu! Elegantă mai ești, domnișoară! exclamă el cu candidă spontaneitate, respirând cu nări puternice parfumul de verveină amărue al fetei care se apropia în blană nouă, scoțându-și mănușa. — Compliment pentru compliment, Nelule, și ție îți șade bine cu capul gol. Îi vorbea în obraz, trecându-și suflarea buzelor pe fața lui, cum se alintă pisicele de tot ce întâlnesc pasiv în calea lor. În mâna lui mare, rece și nervos aspră, mâna ei caldă și dulce dădea sensația unei nudități intime.”