Lorelei – Ionel Teodoreanu

„Farsa a prins. O voi continua, solicitându-ți complicitatea. M-ai botezat odată Lorelei. S-o facem să trăiască. Eu îi dau cântecul – de greier -, tu scrisul – scrisul tău fin, Gabico, – dar stăpânul meu iubit? Mă va trăda cu mine însămi, devenită Lorelei? Cânt răguşit pe sub ferestrele casei tale, cum cântă copiii italieni pe străzile oraşelor noastre, în mizeria frumuseții lor cu ochi mediteraneeni. Cânt cu mâna întinsă sub cerul gol, ca odinioară cei neîmpăcați la răspântii de drum: Ascultați, voi toți, bucuria și durerea mea”.