Am fost în iad ⁕ Mihaela Pușcașu

Am fost în iad Îmi spun, desprinsă de iluzia importanței de sine că, așa a fost viața mea, așa fost să fie, așa mi-am spus întreaga mea viață, nu eram conștientă de mine, nu știam că doar am fost, că sunt și că voi fi. Ca o resemnare și cu un oftat dureros mi-am spus că, așa a fost viața mea, mai ales în momentele în care ghidată de deciziile mele m-am supus în genunchi vieții și morții inconștientă, pentru că nu știam încă că de fapt propriile mele decizii au creat ceea ce eu acum pot să numesc destinul meu. Viața mea care m-a tăvălit printrun amalgam de trăiri și emoții, care m-au lovit crunt constant de pereții realității create de mintea mea programată. Prinsă în tăvălugul experiențelor dureroase și resimțite ca dramatice în construcția percepției, deciziile vieții mele au dat cu mine de pământ la propriu și la figurat până am descompus fărâme de conștiință din realitatea propriei mele viziuni. Sunt în trup respir, dar ceva în mine a murit, în ființa mea a murit timpul pe care îl cerșeam Divinității, a murit în mine frica de viață, frica de moarte și am ales doar să fiu.