Evoluția timpului de lucru și modelele organizaționale emergente

Furduescu, Bogdan-Alexandru; Petcu, Ioana (2026), Evoluția timpului de lucru și modelele organizaționale emergente, Cunoașterea Științifică, 5:3, 124-135, https://www.cunoasterea.ro/evolutia-timpului-de-lucru-si-modelele-organizationale-emergente/ The Evolution of Working Time and Emerging Organizational Models Abstract The transformation of work structures has emerged as one of the most significant organizational concerns of the 21st century, especially in contexts shaped by digitalization, demographic change, labor shortages, artificial intelligence, employee well-being demands, and ever-evolving productivity expectations. This paper investigates the comparative implications of three dominant workweek configurations – the four-day workweek with three days off (4/3), the five-day workweek with two days off (5/2), and the six-day workweek with one day off (6/1) – through the interconnected lens of productivity, organizational sustainability, employee well-being, and motivational dynamics. Particular attention is paid to the tensions between organizational efficiency and human-centered work design, integrating contemporary debates on non-financial motivational mechanisms and coercive organizational incentives. Drawing on recent literature, pilot programs, international case studies, theories of work organization, and future-oriented work scenarios, the study assesses the advantages, limitations, and contextual appropriateness of alternative workweek structures across industries and organizational cultures. Beyond the descriptive comparison, the paper explores how scheduling systems simultaneously function as operational tools and implicit motivational architectures, capable of influencing trust, autonomy, performance, burnout, organizational commitment, and workforce retention. The study concludes with implications for Romania, highlighting the need for evidence-based experimentation, sector-sensitive implementation, and adaptive labor policies capable of reconciling competitiveness with social sustainability in an increasingly smart and flexible world of work. Recent empirical evidence increasingly suggests that models of reduced working hours can improve workers’ well-being without necessarily reducing productivity, although implementation outcomes remain largely context-dependent. Keywords: workweek transformation, organizational sustainability, employee well-being, non-financial motivation, coercive motivation Rezumat Transformarea structurilor de muncă a apărut ca una dintre cele mai semnificative preocupări organizaționale ale secolului XXI, în special în contexte modelate de digitalizare, schimbări demografice, deficit de forță de muncă, inteligență artificială, cerințe privind bunăstarea angajaților și așteptări de productivitate în continuă evoluție. Această lucrare investighează implicațiile comparative a trei configurații dominante ale săptămânii de lucru – săptămâna de lucru de patru zile cu trei zile libere (4/3), săptămâna de lucru de cinci zile cu două zile libere (5/2) și săptămâna de lucru de șase zile cu o zi liberă (6/1) – prin prisma interconectată a productivității, sustenabilității organizaționale, bunăstării angajaților și dinamicii motivaționale. Se acordă o atenție deosebită tensiunilor dintre eficiența organizațională și designul muncii centrat pe om, integrând dezbaterile contemporane privind mecanismele motivaționale non-financiare și stimulentele organizaționale coercitive. Bazându-se pe literatura recentă, programe pilot, studii de caz internaționale, teorii ale organizării muncii și scenarii de muncă orientate spre viitor, studiul evaluează avantajele, limitele și caracterul contextual adecvat al structurilor alternative ale săptămânii de lucru în diferite industrii și culturi organizaționale. Dincolo de comparația descriptivă, lucrarea explorează modul în care sistemele de programare funcționează simultan ca instrumente operaționale și arhitecturi motivaționale implicite, capabile să influențeze încrederea, autonomia, performanța, burnout-ul, angajamentul organizațional și retenția forței de muncă. Studiul se încheie cu implicații pentru România, subliniind necesitatea experimentării bazate pe dovezi, a implementării sensibile la specificul sectorului și a politicilor de muncă adaptive, capabile să reconcilieze competitivitatea cu sustenabilitatea socială într-o lume a muncii din ce în ce mai inteligentă și mai flexibilă. Dovezile empirice recente sugerează din ce în ce mai mult că modelele de reducere a orelor de lucru pot îmbunătăți bunăstarea lucrătorilor fără a reduce neapărat productivitatea, deși rezultatele implementării rămân în mare măsură dependente de context. Cuvinte cheie: transformarea săptămânii de lucru, sustenabilitate organizațională, bunăstarea angajaților, motivație non-financiară, motivație coercitivă CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 5, Numărul 3, Septembrie 2026, pp. 124-135 ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086 URL: https://www.cunoasterea.ro/evolutia-timpului-de-lucru-si-modelele-organizationale-emergente/ © 2026 Bogdan-Alexandru FURDUESCU, Ioana PETCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.